Călin Georgescu, autointitulat salvator al neamului românesc și aspirant la tronul prezidențial, pare să fi găsit în Vladimir Putin un mentor ideal. Într-un spectacol aproape grotesc de admirație, Georgescu s-a lansat în declarații ce amestecă naționalismul romantic cu un suveranism de operetă, condimentat cu aprecieri pentru liderul de la Kremlin. Dar ce se ascunde, de fapt, în spatele acestei fascinații pentru Putin? Cinism, ignoranță sau, poate, o combinație letală de ambele?
Declarațiile Călin Georgescu: “Viziunea” unui lider de extrema dreaptă
„Putin este un model de lider adevărat, care apără valorile tradiționale și interesul național,” a spus Georgescu cu un entuziasm greu de disimulat. Această declarație, deși scandaloasă pentru mulți, pare să urmeze firul roșu al unei ideologii pe care Georgescu o promovează: un suveranism închis, întors spre trecut, cu accente ale unei extreme drepte care frizează fascismul.
Mai grav este că, în viziunea lui Georgescu, „valorile tradiționale” par să fie mai degrabă un amalgam de mituri legionare și nostalgii autoritare, decât un proiect real de modernizare a României. De altfel, el a mai susținut că „țara trebuie condusă cu mână de fier”, făcând apel la o disciplină rigidă, care amintește de regimurile totalitare ale secolului XX.
Ce s-ar întâmpla cu România sub “modelul Putin”?
Dacă ne imaginăm o Românie condusă de Călin Georgescu, scenariul nu este deloc liniștitor. În loc de o democrație europeană, am putea asista la o întoarcere spre un naționalism agresiv, izolaționist, care ignoră complet contextul global. Georgescu ar putea, în numele suveranității, să rupă relațiile strategice cu Uniunea Europeană și NATO, îmbrățișând în schimb o retorică autoritară de tip estic.
„România trebuie să se elibereze de influența occidentală,” spunea el într-un interviu recent, sugerând implicit că ar prefera să alinieze țara la orbita Moscovei. Asemenea politici ar putea împinge România într-o criză economică și diplomatică profundă, sub pretextul recâștigării unei independențe imaginare.
Între cinism și necunoaștere
Fascinația lui Călin Georgescu pentru Putin poate părea, la prima vedere, rezultatul unei necunoașteri crase a realităților geopolitice. Totuși, având în vedere alunecarea constantă spre o retorică extremă, devine evident că această poziționare este mai degrabă o alegere cinică. Georgescu știe că retorica suveranistă, combinată cu elemente de extremă dreaptă, poate atrage o anumită parte a electoratului dezamăgit de sistem.
Problema este că, în spatele declarațiilor aparent patriotice, se ascund pericole reale pentru viitorul României. Admirația pentru Putin nu este doar o gafă politică, ci o viziune care pune sub semnul întrebării angajamentele democratice ale țării.
Într-un final, întreaga pledoarie a lui Călin Georgescu pentru „modelul Putin” pare mai degrabă un amestec toxic de populism și nostalgii autoritare, decât o soluție reală pentru viitorul României. Din fericire, românii au deja destule exemple ale dezastrului pe care îl poate aduce un astfel de „lider adevărat.”
