20
sept.
M-am uitat, într-o dimineață de luni, prin tramvaiul care urcă spre Mărăști, la ce poartă femeile care merg la birou. Blugi, câteva fuste, două perechi de pantaloni de trening asumați și, surprinzător de des, aceeași siluetă de pantalon simplu, în bej sau bleumarin, cu un tiv curat deasupra gleznei. Ăia erau chino, chiar dacă nu toate cele care îi purtau le-ar fi spus așa. E genul de piesă care nu atrage atenția, dar care apare în fotografii ani la rând fără să se demodeze. Nu are dramatismul unei rochii și nici încăpățânarea unei perechi de blugi rupți. Stă undeva la…










