Sergiu Macicasan

Tinerii din România nu mai sunt publicul ușor de impresionat de odinioară. Nu mai votează „cum zice familia”, „cum dă bine” sau „pentru că așa se face”. Nu se mobilizează pentru sigle de partid și nu înghit discursuri goale. Aceasta este generația care a crescut cu Google, nu cu televiziunea de partid. O generație care a avut întotdeauna un motor de căutare la dispoziție înainte să creadă ce i se spune. Care verifică faptele înainte să aplaude. Care detectează ipocrizia dintr-o singură frază și o taxează instant. Nu mai votează din datorie. Votează doar dacă simt că merită. Tinerii de…

Există o tăcere tot mai apăsătoare în politica românească. Nu lipsesc vocile, nu lipsesc opiniile, ci lipsește ceva fundamental: opoziția reală. Între promisiuni și realitate, între doctrine și acțiuni, între stânga și dreapta, granițele au fost șterse cu o viteză suspectă. Așa ajungem în 2025, într-o Românie în care PSD și PNL guvernează împreună, schimbă puterea între ele, împart funcțiile, își asigură spatele. Unde nu mai contează ce ai votat, ci dacă ai fost sau nu invitat la masa celor care negociază. Când toate partidele mari fac parte din aceeași înțelegere, cine mai reprezintă cetățeanul? Cine mai pune întrebările incomode?…

Uneori, cel mai puternic mesaj nu e cel strigat în stradă, ci cel rostit în tăcere, iar România ultimilor ani a tăcut. Milioane de oameni au ales, de la scrutin la scrutin, să nu mai meargă la vot. Nu pentru că nu le pasă, ci pentru că au obosit să creadă. Această tăcere electorală, manifestată prin absenteism, este una dintre cele mai sincere forme de protest. Este forma prin care o societate dezamăgită spune: „Am fost acolo, am votat, am sperat. Și nimic nu s-a schimbat pentru mine.” Asta ar trebui să dea fiori oricărui om politic care mai crede…

În ultimii 30 de ani, administrația românească a fost adesea condusă nu de cei mai competenți, ci de cei mai obedienți. Nu de cei care știau, ci de cei care executau, iar asta nu este doar o problemă morală, ci este o explicație directă pentru stagnarea economică, pentru infrastructura precară, pentru sistemul public sufocat de birocrație și incompetență. România nu duce lipsă de profesioniști. România duce lipsă de curajul politic de a-i pune acolo unde contează. Loialitatea bate competența De fiecare dată când se schimbă guvernul, mii de funcții în instituții publice se redistribuie ca răsplată politică. Agenții, ministere, direcții,…

În contextul social actual, în care încrederea în clasa politică se erodează constant, onestitatea pare, pentru mulți români, un concept idealist, aproape utopic. De-a lungul anilor, am fost martori la prea multe promisiuni neonorate, la decizii motivate de interese personale și la alianțe politice construite pe criterii pur electorale. În acest peisaj, nu este deloc surprinzător că termenul „onestitate” a ajuns să fie privit cu scepticism. Cu toate acestea, tocmai într-o societate dominată de neîncredere și deziluzie, onestitatea poate deveni una dintre cele mai puternice forme de capital politic. Nu ca o simplă declarație de intenții, ci ca fundament real…

Sunt puțini oameni în viața publică din România care au avut curajul să aleagă calea grea, atunci când cea comodă le era la îndemână. Și mai puțini sunt cei care, deși ar fi putut rămâne într-un mediu academic internațional de elită, au decis să revină acasă pentru a construi ceva într-un sistem aproape blocat. Nicușor Dan este unul dintre acești oameni. A renunțat la confortul unei cariere în cercetare și a ales să lupte, începând de jos, pentru reguli, legalitate și decență. Nu pentru că nu ar fi avut alte opțiuni, ci pentru că a considerat că România merită mai…

Câteodată, în România, ai senzația că politicul funcționează după un set de reguli scrise în altă realitate. Una în care interesul public e decorativ, iar coerența devine un defect. La momentul actual, apariția unui om care nu joacă după regulile informale ale sistemului pare aproape stranie. Nicușor Dan nu este un politician convențional. Nu a venit în viața publică pentru a câștiga capital politic, ci pentru a aduce ordine într-un spațiu dominat de arbitrar. Poate că nu are strălucirea pe care unii o caută în campanii, dar are ceva mai important: consistență, luciditate și o viziune bazată pe respectul pentru…

Am urmărit politica românească suficient cât să înțeleg tiparele după care funcționează. Promisiuni multe, rezultate puține. Oameni care vin și pleacă, dar sistemul rămâne același: opac, blocat, ghidat mai degrabă de interese de partid decât de interesul public. Într-un astfel de peisaj politic, ideea unui candidat independent la alegerile prezidențiale pare, pentru unii, un vis naiv. Pentru mine, însă, este o necesitate. Iar Nicușor Dan este acel candidat. România, captivă într-un sistem care se autoprotejează Instituțiile noastre sunt, de cele mai multe ori, nu doar ineficiente, ci și subjugate intereselor celor care le conduc. În loc să răspundă nevoilor cetățeanului,…

România se confruntă cu o criză politică majoră, posibil cea mai gravă de după Revoluţia din 1989. Anularea alegerilor din decembrie 2024 nu a făcut decât să adâncească instabilitatea politică şi să creeze un climat de incertitudine în rândul cetăţenilor. În aceste momente critice, România se află la răscruce, având nevoie urgentă de un lider capabil să stabilizeze cursul naţiunii. Primarul General al Capitalei, Nicuşor Dan, şi-a asumat candidatura pentru funcţia de Preşedinte al României într-un moment în care țara are nevoie de un lider integru, competent şi cu un angajament ferm pentru valorile europene. Cu o înţelegere profundă a…