Uniunea Europeană, această „rețea diabolică” cu stele galbene, pare să fie ținta perfectă pentru suveraniștii de profesie, iar Călin Georgescu nu face excepție. În viziunea sa, Europa unită nu este decât o conspirație „împotriva intereselor poporului român”, o poveste cu sclipici occidental menită să țină România într-o „colivie aurită”. Dar să analizăm această perspectivă ironică și profund „originală” a domnului Georgescu, cel care, dacă ar ajunge vreodată președinte, ar transforma țara într-un fel de insulă autonomă înconjurată de ape tulburi geopolitice.
Un suveranism de mucava
Călin Georgescu se prezintă ca salvatorul suprem al României, pledând pentru o „ruptură definitivă de Uniunea Europeană”, pe care o vede ca pe o alianță „toxică”. În discursurile sale, strecoară expresii precum „dictatura de la Bruxelles” sau „colonizarea economică a Estului”. Pare să uite că fondurile europene – acele resurse „imperialiste” – finanțează spitale, drumuri și proiecte de dezvoltare esențiale pentru o țară care încă își caută identitatea în haosul post-comunist.
Dar președintele Călin Georgescu, în varianta sa ideală, nu are nevoie de drumuri moderne sau spitale dotate. În loc să se preocupe de consolidarea relațiilor economice cu UE, preferă să contemple „parteneriatul natural cu Rusia”. Da, acea Rusie care „respectă suveranitatea popoarelor” prin invazii și războaie hibride.
Economia „autonomă” a viitorului președinte
În viziunea domnului Georgescu, economia României ar trebui să fie una „bazată pe resursele proprii”, iar „tranziția verde” este doar o „manipulare globalistă”. Refuzul proiectelor europene privind sustenabilitatea este prezentat ca un act de curaj, de parcă închiderea țării într-o economie rudimentară ar rezolva problemele seculare ale subdezvoltării.
De fapt, în programul său de guvernare, Georgescu aruncă promisiuni vagi despre „agricultura tradițională” și „renașterea națională”, fără a oferi detalii concrete despre cum vor fi atrase investiții sau cum vor fi create locuri de muncă. Se creează impresia că România ar deveni un soi de muzeu al ruralității idealizate, un loc unde se poate respira „aerul pur al suveranității”.
Dezinformarea ca politică de stat
O componentă centrală a retoricii lui Călin Georgescu este alimentarea incertitudinii. Se vorbește despre un „complot” european împotriva României, despre „agenturili” care urmăresc să dezintegreze statul. Aceste declarații, repetate obsesiv, seamănă confuzie și subminează încrederea populației în structurile democratice. În acest context, președintele Georgescu ar putea deveni simbolul perfect al extremismului de dreapta care îmbracă suveranismul într-o haină atrăgătoare, dar goală de conținut.
Ce ar însemna România sub președintele Georgescu
Un scenariu în care Călin Georgescu ajunge președinte ar transforma România într-o zonă gri pe harta Europei, un stat marginalizat și lipsit de sprijin internațional. Sub steagul unui naționalism desuet, țara ar pierde parteneriatele strategice și ar rămâne vulnerabilă în fața actorilor geopolitici precum Rusia, pe care Georgescu o admiră deschis. Ar fi o întoarcere la izolaționism, cu un preț imens pentru viitorul generațiilor următoare.
Astfel, conspirația cu stele galbene rămâne doar o ficțiune propagandistică, menită să distragă atenția de la realitățile crude. Poate că ar fi bine să privim mai atent către viitorul nostru european, înainte ca „lumina suveranistă” să ne arunce definitiv în întuneric.
