Într-o Românie care se zbate între dorința de modernizare și tentația reîntoarcerii la un soi de „grandoare” naționalistă inventată, Călin Georgescu apare ca un personaj ce pare extras direct din paginile unui roman distopic. Cu o retorică plină de emfază și dezinformare, domnia sa a devenit inamicul autoproclamat al birocraților de la Bruxelles. Și de ce nu? Dacă e să căutăm o scuză pentru starea actuală a țării, mereu e mai simplu să aruncăm vina pe alții, mai ales pe „nefericita” Uniune Europeană care, în viziunea lui Georgescu, pare să fi jefuit România în timp ce aceasta cânta imnuri naționale pe câmpii.
Suveranism pe pâine: Călin Georgescu și lupta cu „dictatura europeană”
Călin Georgescu este un personaj care își bazează discursul pe o dihotomie simplistă: România suverană versus Uniunea Europeană „hămesită” după resursele noastre. În declarațiile sale, nu lipsesc expresii precum „România nu are avantaje pentru că se află în Uniunea Europeană”. Faptul că, în cifre, România a primit 95 de miliarde de euro și a contribuit cu doar 30 de miliarde pare să fie un detaliu minor, irelevant pentru narațiunea apocaliptică pe care Georgescu o susține.
Într-un stil specific extremei drepte, acesta își construiește imaginea de salvator național, promițând o Românie „liberă și suverană”. Desigur, nu explică niciodată cum ar arăta această Românie izolată, lipsită de fonduri europene și complet ruptă de lanțurile economice globale. Dar cine are timp pentru detalii atunci când ești prea ocupat să denunți conspirații?
România lui Călin Georgescu: un paradis utopic sau un salt în haos?
Dacă ar ajunge președinte, Georgescu pare să promită o întoarcere la „esența națională”. Adică o economie „curată” și „autonomă”, care să respingă „dictatele” de la Bruxelles. Planurile sale includ „reindustrializarea țării” și reorientarea spre resurse interne. Ce omite, însă, este să menționeze cum anume va face asta într-un context global în care competitivitatea și colaborarea internațională sunt esențiale. Să fie aceasta o invitație subtilă către foamete și sărăcie? Nu putem spune cu certitudine, dar discursul său lasă impresia unei reveniri la autarhie, de parcă lumea n-ar fi evoluat din anii ’50.
„Suveranitatea adevărată se construiește prin separarea de Uniunea Europeană,” afirmă Georgescu. Într-o astfel de viziune, locurile de muncă susținute de investițiile europene, drumurile construite din fonduri nerambursabile și agricultura sprijinită de subvenții ar putea deveni doar amintiri.
Între viziune și realitate: o țară într-un balans periculos
România se află într-un context delicat. Cu o economie în tranziție, infrastructură precară și o populație tânără care încă mai speră la un viitor mai bun, ideea unei desprinderi de Uniunea Europeană sună mai degrabă a sinucidere economică decât a soluție. Georgescu ignoră, însă, aceste realități. În schimb, promovează o utopie naționalistă, plină de slogane și goală de substanță.
Așa că, atunci când vă gândiți la Călin Georgescu și lupta sa cu birocrații bruxellezi, întrebați-vă: e România pregătită să devină un laborator al unui experiment extrem? Sau este doar o altă victimă a dezinformării suveraniste? Cert este că, în loc să construim pe baza succeselor reale din Uniunea Europeană, ne-am putea trezi construind iluzii pe nisipuri mișcătoare.
