România traversează vremuri complicate, în care certitudinile sunt mai rare decât drumurile fără gropi. În acest context tulbure, pe scena publică își face loc un personaj „providențial”, care promite să ne salveze de noi înșine. Și cine altcineva ar putea să ne ofere lecții despre feminism, economie și geopolitică decât Călin Georgescu, candidatul care are o părere bine conturată despre tot, mai puțin despre cum să unească o națiune dezbinată?
Femeia, o enigmă pentru Călin Georgescu
Declarațiile recente ale lui Georgescu despre feminism sunt o combinație între un tratat de misoginie subtilă și un manual de „cum să maschezi prejudecățile în spatele citatelor pompoase”. În viziunea sa, feminismul este „o mizerie absolută impusă de un Occident degenerat”, iar femeia trebuie să rămână într-un rol „desăvârșit” al feminității. Adică, tradus în limbaj comun, să stea departe de „lupta aprigă” a bărbaților și să se limiteze la roluri pe care un suveranist le-ar considera „naturale”.
Astfel, candidatul Călin Georgescu devine un fel de Mesia auto-proclamat al valorilor tradiționale, dar în același timp ignoră complet realitatea. În timp ce alte țări, mai „degenerate”, beneficiază de leadership feminin eficient, el ne propune o Românie care să stea cuminte în banca ei, ghidată de bărbați care știu mai bine ce e bine pentru femei.
România fără NATO și UE: o fantezie periculoasă
Planurile politice ale lui Călin Georgescu includ o viziune aproape utopică despre o Românie „independentă” de influențele externe. În condițiile în care războiul bate la graniță, iar UE și NATO asigură stabilitatea geopolitică a țării, candidatul pare să creadă că România poate face față singură incertitudinii globale. În loc să consolideze alianțele strategice, Georgescu ar prefera o țară izolată, lăsată la mila celor care nu au niciun interes să îi protejeze integritatea teritorială.
Această retorică suveranistă vine la pachet cu o economie care ar funcționa, teoretic, fără investiții străine. În realitate, însă, un astfel de scenariu ar condamna România la sărăcie, mai ales într-o lume globalizată în care interdependențele economice sunt cheia succesului.
Dezinformarea ca strategie
Sub masca unei retorici „patriotice”, Călin Georgescu reușește să disemineze idei care au mai mult de-a face cu extrema dreaptă decât cu realitatea. Demonizarea feminismului, idealizarea unei „autonomii” imposibile și refuzul de a înțelege complexitatea lumii moderne sunt doar câteva exemple ale unei strategii care mizează pe nostalgie și dezinformare.
În final, candidatul nu pare a fi un Mesia, ci mai degrabă un purtător de cuvânt al incertitudinii. Iar într-o țară ca România, unde stabilitatea e deja o resursă rară, propunerile sale ar putea transforma visul de „suveranitate” într-un coșmar al izolaționismului.
Rămâne doar o întrebare: este România pregătită să-și joace viitorul pe o astfel de carte? Sau, mai bine zis, își poate permite să nu o facă?
