23
apr.
Dimineața, pe la opt fără ceva, bucătăria arată de multe ori ca o hartă a vieții mele. Cana uitată lângă chiuvetă, telefonul cu ecranul aprins, agenda deschisă la o pagină pe care am scris mare, apăsat, lucruri importante, iar dedesubt nu urmează nimic. În astfel de momente nu simt neapărat o tragedie. Simt mai degrabă o ceață. E un fel de gol care nu face zgomot. Te ridici, îți faci cafeaua, răspunzi la două mesaje, poate chiar îți faci treaba bine, dar înăuntru ceva nu se leagă. Mergi înainte din inerție și, sinceră să fiu, inerția are uneori o față…








