La ora de biologie, elevii învață să recunoască speciile de plante și animale din fotografii. La matematică, rezolvă probleme despre distanțe, timp și măsurători. La educație fizică, exersează coordonarea și echilibrul. O excursie în natură le oferă posibilitatea să folosească o parte dintre aceste cunoștințe în situații concrete.
Pentru profesori, avantajul unei asemenea activități este că pot aborda mai multe discipline într-o singură zi. Elevii observă, pun întrebări, discută între ei și participă la exerciții adaptate vârstei.
Rezultatele depind însă de felul în care este organizată excursia. O simplă plimbare în pădure poate fi plăcută, dar nu înlocuiește automat o activitate educativă bine pregătită.
Ce poate înțelege un elev mai bine în afara clasei?
Să luăm exemplul unui copil de zece ani care a studiat la școală părțile componente ale unui copac.
Din manual știe că arborele are rădăcină, trunchi, ramuri și frunze. Într-o pădure poate observa diferențele dintre scoarța mai multor specii, modul în care cresc ramurile și forma coroanelor.
Poate compara un copac tânăr cu unul matur și poate încerca să estimeze dimensiunile lor.
Pentru o asemenea activitate, profesorul nu trebuie să transforme excursia într-o lecție de două ore. Poate solicita fiecărui elev să aleagă doi arbori și să identifice trei diferențe observabile.
Ulterior, copiii pot discuta ce au constatat.
Această metodă este utilă deoarece elevii trebuie să selecteze singuri informațiile relevante. Nu primesc toate răspunsurile într-un text pregătit în avans.
Totuși, observațiile trebuie completate prin explicații corecte. De exemplu, grosimea trunchiului nu permite determinarea exactă a vârstei unui arbore fără informații suplimentare.
Științele naturii pot fi abordate prin observații simple
O zonă împădurită oferă posibilitatea de a discuta despre habitate, plante, insecte și relațiile dintre organisme.
Pentru clasele primare, poți propune identificarea unor elemente ușor de observat: frunze cu forme diferite, mușchi care cresc pe anumite suprafețe, semințe sau urme ale activității animalelor.
Nu este necesar ca elevii să colecteze plante ori să deranjeze insectele pentru a realiza exercițiile.
Pot observa și fotografia, dacă regulamentul permite acest lucru.
La gimnaziu, poți introduce întrebări ceva mai complexe. De ce unele plante cresc mai bine în zone umbrite? Cum diferă temperatura resimțită într-o poiană față de o porțiune de pădure? Ce rol au frunzele căzute în procesele de descompunere?
Este important să separi observația de concluzie. Dacă într-un anumit loc solul este mai umed, elevii pot discuta despre posibile explicații, fără să presupună că au demonstrat singuri o relație de cauzalitate.
Pentru comparații exacte ar fi necesare măsurători și condiții de lucru controlate.
Matematica poate fi folosită fără fișe lungi
În timpul unei excursii, elevii pot exersa calcule simple legate de timp, distanță și cantități.
De exemplu, înainte de plecare, poți prezenta un buget orientativ al excursiei. Copiii mai mari pot calcula cât costă o activitate pentru 15 participanți sau cum se modifică suma totală atunci când se aplică o reducere.
Dacă o tură de minigolf costă 35 de lei de persoană, 20 de bilete au o valoare standard de 700 de lei.
Pentru un grup școlar care beneficiază de o reducere de 10%, costul devine 630 de lei, dacă sunt îndeplinite condițiile aplicabile.
Un asemenea exemplu poate fi folosit la orele de matematică înaintea excursiei, iar la final profesorul poate reveni asupra calculelor.
Pentru clasele mai mici, poți propune exerciții de estimare. Câți pași sunt necesari pentru a parcurge o anumită alee? Cât durează deplasarea grupului între două puncte?
Elevii pot compara estimările cu rezultatele, folosind metode potrivite vârstei.
Nu este necesar să calculeze permanent. Două exerciții scurte pot fi suficiente.
Mișcarea poate completa activitățile din clasă
În timpul programului școlar, copiii petrec mult timp așezați la bancă. Orele de educație fizică oferă ocazii pentru mișcare, dar spațiul și tipurile de exerciții sunt limitate de dotările școlii.
Într-un parc de aventură, elevii pot încerca activități care presupun echilibru, orientare și coordonare.
Un traseu suspendat, de exemplu, necesită folosirea mâinilor și picioarelor pentru depășirea obstacolelor. Copilul trebuie să urmărească indicațiile și să aleagă punctele de sprijin.
Minigolful solicită controlul mișcărilor și aprecierea distanței. La tirul cu arcul, participantul trebuie să își mențină poziția și să respecte regulile de utilizare a echipamentului.
Fiecare activitate are însă condiții specifice de acces.
La Edenland Park din Balotești, traseele suspendate sunt disponibile începând de la patru ani și de la un metru înălțime, cu restricții suplimentare pentru fiecare traseu. Escalada necesită o înălțime minimă de 1,20 metri și o greutate de cel puțin 21 de kilograme.
Profesorul trebuie să verifice dacă elevii pot participa înainte de a include activitățile în program.
Unde poate fi organizată o excursie educativă lângă București?
La Balotești, în județul Ilfov, Edenland Park ocupă aproximativ 20 de hectare de pădure și oferă activități pentru grădinițe, școli primare, gimnazii și licee.
Oferta de evenimente școlare la Edenland include trasee suspendate, escaladă, minigolf, tir cu arcul, airsoft la țintă și ateliere creative.
Pentru clasele primare, un program poate combina o activitate practică și o perioadă de observare a mediului natural, în zonele permise vizitatorilor.
Elevii mai mari pot participa la activități sportive adaptate vârstei și pot discuta ulterior despre reguli, coordonare și gestionarea efortului.
Excursiile școlare din oferta dedicată sunt organizate de luni până vineri, cu excepția sărbătorilor legale.
Tariful de acces pentru grupurile școlare este de 18 lei de elev, iar profesorul coordonator beneficiază de intrare gratuită. Activitățile se achită separat, cu reduceri pentru grupuri în condițiile afișate de administrator.
Pentru rezervare este necesară completarea unui formular și primirea confirmării din partea parcului.
Ce pot învăța copiii dintr-un atelier creativ?
Activitățile practice sunt o opțiune pentru clasele în care nu toți elevii doresc să participe la activități sportive.
La un atelier de pictură, copiii trebuie să aleagă culorile, să controleze pensula și să aplice materialul pe suprafața unui obiect.
Pentru un elev de clasa a II-a, pictarea unei figurine simple poate fi o ocazie să exerseze mișcări precise și să respecte câteva etape de lucru.
Un copil mai mare poate încerca să reproducă un model, să combine nuanțe și să corecteze anumite zone.
La desenele cu nisip colorat, elevii trebuie să îndepărteze folia de protecție de pe suprafețele adezive și să aplice granulele pe rând. Dacă descoperă prea multe zone simultan, culorile se pot amesteca.
Sunt activități care presupun atenție la detalii și respectarea instrucțiunilor.
Profesorul poate folosi lucrările ulterior la clasă, dacă dorește. Elevii pot explica tehnica, materialele folosite și dificultățile întâmpinate.
Nu este nevoie să noteze lucrările sau să le compare după aspect. Obiectivul poate fi înțelegerea procesului de realizare.
Colaborarea dintre elevi trebuie organizată
O excursie nu garantează că elevii vor comunica mai bine între ei. Dacă fiecare participă individual la o activitate, interacțiunea poate rămâne limitată.
Pentru a încuraja colaborarea, profesorul poate pregăti sarcini scurte, realizate în perechi sau în grupuri mici.
De exemplu, la finalul unei activități, elevii pot discuta ce reguli au fost importante și de ce au trebuit respectate.
Într-un exercițiu de orientare desfășurat într-un spațiu permis și supravegheat, membrii grupului pot primi responsabilități diferite: unul urmărește indicațiile, altul verifică punctele parcurse, iar al treilea notează observațiile.
Sarcinile trebuie adaptate vârstei. Copiii mici au nevoie de indicații clare și de supraveghere apropiată.
Este util să eviți împărțirea permanentă a elevilor în aceleași grupuri de prieteni, dacă obiectivul este să învețe să lucreze și cu alți colegi.
Totuși, nu forța colaborarea în situații care provoacă disconfort sau în care un copil are nevoie de sprijin suplimentar.
Ce pregătești înainte și după excursie?
Pentru o excursie cu obiective educative, poți pregăti două sau trei întrebări înainte de plecare.
La clasele primare, acestea pot fi foarte simple: ce animale sau plante crezi că vei vedea și ce ai vrea să afli despre ele?
La gimnaziu, poți propune întrebări legate de adaptarea plantelor, de regulile de siguranță ori de aplicarea unor noțiuni de matematică.
În ziua excursiei, evită să ocupi tot timpul cu explicații. Copiii trebuie să aibă suficient timp pentru activitățile propriu-zise.
După întoarcerea la școală, le poți cere să descrie un lucru observat și o informație nouă pe care au aflat-o.
Pentru clasele mai mari, poate fi utilă o discuție despre diferențele dintre ceea ce anticipau înaintea excursiei și ceea ce au constatat la fața locului.
Nu transforma această etapă într-un raport lung, obligatoriu pentru fiecare elev.
Excursia trebuie să rămână accesibilă întregii clase
Înainte să stabilești programul, ține cont de diferențele dintre elevi.
Unii pot avea limitări de mobilitate sau alte nevoi de sprijin. Alții pot fi interesați de activitățile practice, dar nu se simt confortabil la înălțime.
Un program bine ales trebuie să includă opțiuni potrivite participanților și să evite excluderea copiilor care nu pot efectua o anumită activitate.
Profesorii trebuie să clarifice responsabilitățile de supraveghere, transportul, masa și documentele necesare conform regulilor școlii.
La Edenland, minorii trebuie însoțiți și supravegheați de adulți, iar regulile specifice activităților trebuie respectate.
O excursie în natură poate completa lecțiile atunci când elevii au ocazia să folosească ceea ce au învățat, să observe direct și să discute despre experiențele lor. Două sau trei obiective clare sunt suficiente pentru o zi. Restul timpului poate fi dedicat activităților recreative și interacțiunii dintre colegi.
