Cinci tranzacții pierzătoare la rând, cu câte 4% risc fiecare, scad contul cu aproape 18,5%. Pe piață nu s-a întâmplat nimic neobișnuit în săptămâna respectivă, doar cinci idei care n-au ieșit. Într-o astfel de săptămână, primul lucru pe care l-aș verifica e mărimea poziției, abia apoi strategia.
Pe o singură tranzacție riști între 0,5% și 1% din cont, iar 2% rămâne plafonul pe care nu îl treci. Cu primii bani reali, coboară spre 0,25% sau 0,5%. În logica Xcelerate Trade, procentul se calculează înainte de intrare, din distanța până la stop loss, și înseamnă suma pe care o pierzi dacă prețul atinge acel nivel.
Ce înseamnă, de fapt, riscul pe tranzacție?
Riscul pe tranzacție este suma pe care o pierzi dacă prețul atinge stop lossul, adică ordinul care închide automat poziția la un nivel stabilit dinainte, exprimată ca procent din tot contul. Valoarea poziției deschise e o altă cifră și poate fi de multe ori mai mare decât riscul.
Să luăm un cont de 20.000 de lei și o acțiune de la Bursa de Valori București cotată la 50 de lei. La un risc de 1%, ai voie să pierzi 200 de lei. Stop lossul logic, sub ultimul minim relevant, e la 47 de lei, deci pe fiecare acțiune riști 3 lei.
Împarți 200 la 3 și rezultă 66 de acțiuni, rotunjit în jos. Poziția valorează 3.300 de lei, adică 16,5% din cont, dar dacă piața îți dă peste nas pierzi 198 de lei. Ai pus în poziție aproape o șesime din cont și ai riscat a suta parte din el.
Formula mărimii poziției
Mărimea poziției se obține împărțind suma pe care accepți să o pierzi la distanța dintre prețul de intrare și stop loss, exprimată în bani pe unitate. Locul stop lossului îl alegi după structura pieței, iar mărimea poziției se adaptează la el. Calculul se face înainte de intrare, cu nivelul de stop loss deja marcat pe grafic.
Pe indici merge la fel. GER40 este indicele principal al bursei germane, cunoscut și ca DAX. Cu un cont de 5.000 de euro și un risc de 1%, ai 50 de euro de pierdut, iar dacă stop lossul e la 25 de puncte și contractul tău valorează un euro pe punct, deschizi două contracte.
Dacă structura pieței cere un stop loss la 50 de puncte, deschizi un singur contract. Mutarea stop lossului mai aproape, doar ca să încapă o poziție mai mare, îl pune într-un loc pe care prețul îl poate atinge din fluctuațiile obișnuite ale zilei.
Costurile și golurile de preț intră și ele în calcul
Stop lossul nu garantează prețul de ieșire. Spreadul, adică diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare, și comisionul brokerului scad din suma planificată. Slippage-ul, diferența dintre prețul la care ai cerut execuția și cel la care s-a făcut, poate adăuga o pierdere în plus în minutele agitate.
Peste weekend sau la o raportare trimestrială, prețul poate sări peste stop loss cu totul. Un astfel de gap, golul dintre prețul de închidere și următorul preț de deschidere, poate transforma pe o acțiune individuală un risc de 1% într-o pierdere de 3% sau 4%. Eu aș scădea din cei 50 de euro costurile estimate și aș lăsa o mică marjă pentru o execuție proastă.
În ziua unei raportări ai două variante cinstite, o poziție mai mică sau nicio poziție. Eu aș alege-o pe a doua, pentru că cifra de profit a unei companii nu se poate anticipa constant din grafic.
Matematica seriilor de pierderi, motivul pentru care procentul e mic
Riscul pe tranzacție trebuie ținut mic pentru că pierderile vin în serii, iar ca să recuperezi o pierdere îți trebuie un câștig procentual mai mare decât ea. Cu cât riști mai mult pe tranzacție, cu atât o serie obișnuită de pierderi te coboară mai adânc. Am calculat ce se întâmplă după zece pierderi la rând, cu riscul recalculat de fiecare dată din soldul rămas.
La 1% pe tranzacție, după zece pierderi contul a scăzut cu 9,56%, iar ca să revii la punctul de plecare îți trebuie un câștig de 10,57%. La 2%, scăderea e de 18,29% și revenirea cere 22,39%. La 5%, pierzi 40,13% și ai nevoie de 67,02% doar ca să ajungi iar pe zero. La 10%, rămâi cu aproximativ o treime din cont și trebuie aproape să triplezi ce a mai rămas.
Drawdownul este scăderea contului de la cel mai înalt nivel atins până la cel mai jos punct de după el. Între 1% și 2% pe tranzacție, drawdownul după zece pierderi aproape se dublează, 9,56% față de 18,29%. Un drawdown sub 10% se poate duce fără să umbli la plan, pe când unul de aproape o cincime din cont te împinge să schimbi strategia exact în momentul cel mai prost.
Cât de des apar pierderile la rând
Seriile de pierderi apar des chiar și la strategiile cu rezultat pozitiv. Am calculat probabilitățile pentru o rată de câștig de 50%, adică jumătate din tranzacții închise pe profit, iar pe parcursul a 200 de tranzacții șansa de a prinde cel puțin șase pierderi consecutive iese în jur de 80%, în timp ce opt la rând apar în cam o treime din cazuri. Chiar și cu o rată de câștig de 55%, șase pierderi la rând în 200 de tranzacții au o probabilitate de aproximativ 60%.
Un plan de tranzacționare construit corect pornește de la ideea că seria proastă va veni, probabil într-o lună în care nu te aștepți. La 1% pe tranzacție, opt pierderi la rând înseamnă un drawdown de aproximativ 7,7%, iar la 5% înseamnă aproape 34%.
Asimetria care nu iartă
Pierderea și câștigul nu sunt simetrice. Dacă pierzi 50%, ai nevoie de 100% ca să revii, iar după o pierdere de 80% îți trebuie un câștig de 400%. Mai e un efect pe care calculul nu îl prinde: cu un cont pe minus 40% cauți tranzacția care să repare totul, iar o asemenea tranzacție se deschide aproape întotdeauna cu un risc mult peste regulă.
Răspunsul Xcelerate Trade, regula vine înaintea strategiei
Xcelerate Trade tratează riscul pe tranzacție ca pe o regulă care se învață înaintea oricărei strategii de intrare. Cursul principal, Academia Xcelerate Trade, are 10 capitole și în jur de 70 de lecții, iar descrierea programului pune capitalul și managementul riscului imediat după conceptele generale, înaintea analizei și a aplicării strategiei. Lecțiile se deblochează pe rând, după testul fiecăreia, așa că setup-urile, adică configurațiile de piață după care intri, vin abia după ce ai învățat cât ai voie să pierzi.
Xcelerate.Trade este o platformă online de educație în trading, disponibilă în română, engleză, spaniolă și franceză, cu Academie structurată pe lecții și teste, strategii, indicatori, marketplace și zone de practică. Practica se face pe demo, adică pe un cont cu bani virtuali, și pe replay, unde piața din trecut rulează din nou, lumânare cu lumânare. Echipa precizează explicit că nu este broker și nu oferă consultanță de investiții personalizată, deci procentul de risc rămâne decizia ta, luată pe baza regulilor din lecții.
Lecția despre felul în care e analizată piața descrie strategia casei ca simplă și repetabilă. Analiza folosește Smart Money Concepts, o metodă de citire a graficului centrată pe lichiditate și pe urmele ordinelor mari, plus nouă confluențe, adică condiții care trebuie să se suprapună înainte de intrare, cu indicatorii folosiți doar ca ajutor. Succesul e pus explicit pe seama probabilităților și a disciplinei aplicate consecvent.
Dacă lucrezi cu probabilități, o parte din tranzacții vor pierde, oricât de bună ar fi analiza. Singurul lucru pe care îl controlezi complet e cât te costă fiecare dintre ele. Din logica asta reiese răspunsul la întrebarea din titlu, o fracțiune mică și constantă din cont, calculată din stop loss, astfel încât nicio serie normală de pierderi să nu te scoată din joc.
Treptele pe care urci procentul
Procentul potrivit diferă de la o etapă la alta. Pe replay și pe demo, riscul se calculează exact ca pe bani reali, cu un sold de demo egal cu suma pe care chiar ai de gând să o depui. Un cont virtual de 100.000 de dolari, când tu vei depune 3.000 de euro, te obișnuiește cu poziții pe care nu le vei putea deschide.
Pe bani reali, eu aș începe la 0,25% sau 0,5% pe tranzacție, chiar dacă pe demo ai lucrat la 1%. Execuția reală aduce slippage și o presiune pe care contul virtual nu o simulează. La 1% aș urca abia după vreo sută de tranzacții jurnalizate, cu rezultat pozitiv măsurat în R, adică în multipli ai riscului inițial, și cu planul respectat în marea majoritate a cazurilor.
Peste 1% aș merge doar până la 2%, pe setup-uri cu un istoric lung în jurnal. La 5% pe tranzacție, zece pierderi la rând iau 40% din cont, iar la o rată de câștig de 50%, pe 500 de tranzacții, șansa unei astfel de serii e de aproximativ una din cinci.
Riscul în trading și în investiții se măsoară diferit
Un investitor măsoară riscul pe întregul portofoliu și pe orizonturi de ani, prin alocare și diversificare, pe când un trader îl măsoară pe fiecare tranzacție, în procente din cont, cu un stop loss stabilit dinainte. Cele două unități de măsură nu se amestecă. Cea mai scumpă greșeală, după mine, e tranzacția care, după ce merge prost, se transformă brusc în investiție pe termen lung.
În Academia Xcelerate Trade, lecția Diferența dintre trading și investiții pune deosebirea pe seama orizontului de timp și a modului de abordare, activul cumpărat fiind adesea același. O acțiune poate fi o investiție pe zece ani sau o tranzacție de trei zile. Investitorul se întreabă cât din averea lui stă în acel activ, traderul se întreabă cât pierde dacă ideea lui se dovedește greșită până vineri.
Lecția atinge și scalarea capitalului, un subiect legat direct de procentul de risc. Ideea e să crești treptat capitalul administrat, inclusiv prin conturi finanțate de firme de prop trading, care îți dau capitalul lor după o evaluare, păstrând aceeași disciplină oricât de mare devine contul. Un risc exprimat în procente face exact asta, pentru că 1% din 5.000 de euro și 1% din 100.000 de dolari cer același gest.
Ca reper de cost, lecția menționează că o evaluare pentru un cont de 100.000 de dolari costă în general între 450 și 600 de dolari, în funcție de firmă și de program. Dacă evaluarea are, de exemplu, o limită zilnică de pierdere de 5%, procentul de risc decide cât reziști. La 2% pe tranzacție, trei pierderi într-o zi te scot din evaluare, iar la 0,5% ar trebui să greșești de zece ori.
Tradingul făcut des, cu reflexe de investitor, are și un cost măsurat. Brad Barber și Terrance Odean au urmărit, într-un studiu publicat în Journal of Finance în 2000, 66.465 de gospodării americane cu conturi la un broker de discount, între 1991 și 1996. Gospodăriile care tranzacționau cel mai mult au obținut un randament anual de 11,4%, în timp ce piața a dat 17,9%, iar autorii pun diferența pe seama costurilor și a frecvenței tranzacțiilor.
Ce arată cifrele autorităților europene despre levier
Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) a citat în 2018 analize ale autorităților naționale potrivit cărora între 74% și 89% din conturile de retail care tranzacționau CFD-uri pierdeau bani, cu pierderi medii per client între 1.600 și 29.000 de euro. CFD-ul este un contract prin care câștigi sau pierzi din variația prețului unui activ fără să-l deții, de obicei cu levier. Levierul este multiplicatorul care îți permite să deschizi o poziție mai mare decât banii din cont, iar ESMA a legat pierderile de complexitatea acestor produse și de levierul excesiv.
Pe baza acestor date, ESMA a impus din august 2018 plafoane de levier pentru clienții de retail, iar în 2019 majoritatea autorităților naționale transformaseră deja restricțiile în măsuri permanente. Plafoanele au fost de 30 la 1 pe perechile valutare majore, 20 la 1 pe perechile minore, aur și indicii importanți, 10 la 1 pe celelalte mărfuri și pe indicii mai mici, 5 la 1 pe acțiuni individuale și 2 la 1 pe criptomonede. Regulile au mai cerut închiderea pozițiilor când marja, adică suma blocată de broker ca garanție, scade la 50% din minimul cerut, plus protecție împotriva soldului negativ.
Niciuna dintre aceste reguli nu stabilește cât să riști pe o tranzacție. Cu un levier de 30 la 1 poți deschide o poziție de 30.000 de euro dintr-un cont de 1.000, dar dacă stop lossul e pus după structura pieței și mărimea poziției e calculată din el, levierul folosit efectiv rămâne mult mai mic. În limbajul traderilor, calculul ăsta se numește position sizing.
Un studiu semnat de Fernando Chague, Rodrigo De-Losso și Bruno Giovannetti, de la Fundația Getulio Vargas și Universitatea din São Paulo, a urmărit toți indivizii care au început day tradingul, adică deschiderea și închiderea pozițiilor în aceeași zi, pe piața braziliană de futures pe acțiuni între 2013 și 2015. Dintre cei care au persistat mai mult de 300 de zile, 97% au pierdut bani, iar doar 1,1% au câștigat peste salariul minim brazilian. Pentru mine, cifrele astea sunt cel mai bun argument pentru un risc mic, care te ține pe piață destul cât să afli, pe un eșantion real, dacă ai sau nu un avantaj.
Formula lui Kelly, utilă doar ca plafon teoretic
Formula lui Kelly calculează procentul din capital care maximizează creșterea pe termen lung atunci când știi exact probabilitatea de câștig și raportul dintre câștigul mediu și pierderea medie. John L. Kelly Jr. a publicat-o în 1956 în Bell System Technical Journal, într-un articol despre rata informației, iar Edward Thorp a aplicat-o întâi la blackjack, prin numărarea cărților, și apoi pe piețele financiare. Formula arată ca un răspuns matematic complet la întrebarea din titlu.
Să luăm un sistem cu o rată de câștig de 55% și un raport risc-recompensă de 1 la 2, adică o țintă de profit de două ori mai mare decât distanța până la stop loss. Formula dă 32,5% din cont pe fiecare tranzacție, din calculul 0,55 minus 0,45 împărțit la 2. Chiar și la jumătate din procentul ăsta, adică aproximativ 16%, cinci pierderi la rând iau aproape 59% din cont.
Kelly presupune că îți cunoști probabilitățile reale, când de fapt le estimezi dintr-un eșantion limitat. Dacă supraestimezi avantajul, formula îți recomandă un procent prea mare, iar un procent peste cel corect adâncește drawdownurile fără să crească, pe termen lung, câștigul. Eu aș folosi-o doar ca plafon teoretic și aș tranzacționa cu o fracțiune mică din rezultat.
Traderii pregătiți de Richard Dennis și William Eckhardt în experimentul Turtles, început în 1983, au mers pe o logică apropiată, cu altă unealtă. Mărimea poziției se calcula din volatilitate, folosind media pe 20 de zile a amplitudinii reale a prețului, astfel încât o mișcare obișnuită să coste în jur de 1% din cont.
Speranța matematică, ce rămâne din procent în timp
Speranța matematică, adică expectancy, arată cât câștigi în medie pe tranzacție, exprimat în R. Cu o rată de câștig de 55% și un raport risc-recompensă de 1 la 2, rezultatul e 0,65R pe tranzacție, adică 0,55 înmulțit cu 2, minus 0,45. La un risc de 1%, asta înseamnă în medie 0,65% din cont pe tranzacție, înainte de costuri.
Calculul ține doar dacă rata de câștig de 55% e reală, măsurată pe un eșantion de cel puțin o sută de tranzacții. Zece tranzacții reușite la rând spun prea puțin despre o strategie, oricât de convingătoare ar părea.
Când riști mai puțin decât de obicei
Riscul pe tranzacție se reduce după o serie de pierderi și în perioadele cu volatilitate neobișnuită, adică atunci când prețul se mișcă mult mai mult decât în mod normal. Regula de 1% funcționează ca maxim, iar la multe intrări e normal să riști mai puțin. O regulă pe care o recomand e înjumătățirea riscului după trei pierderi la rând, cu revenire la normal abia după ce recuperezi jumătate din drawdown.
Pozițiile corelate dublează riscul fără să-ți dai seama
Pozițiile corelate sunt cele care se mișcă de obicei în aceeași direcție. Dacă ești long, adică pe creștere, pe EUR/USD și pe GBP/USD, ai de fapt aproape aceeași idee de două ori, pariul pe un dolar mai slab. Două tranzacții de câte 1% devin în practică ceva foarte aproape de 2% pe o singură idee, motiv pentru care aș pune un plafon de 3% pentru tot riscul deschis în același timp.
Pragul zilnic de oprire
Pragul zilnic de oprire e o limită de pierdere pe zi după care nu mai deschizi nicio poziție. Eu l-aș fixa la 2% din cont, iar odată atins, platforma se închide, oricât de bună ar părea următoarea intrare. După câteva pierderi în aceeași zi, deciziile se iau sub presiunea de a recupera, iar regula scoate tocmai acele decizii din joc.
Size creep, greșeala care vine după câștiguri
Size creep înseamnă creșterea treptată a mărimii pozițiilor după o serie bună, fără o regulă scrisă care să o justifice. După cinci sau șase câștiguri la rând, apare tentația de a trece de la 1% la 3%, pentru că acum, chipurile, ai înțeles piața. O singură pierdere la 3% șterge trei câștiguri de câte 1R obținute la 1%.
Jurnalul în R, locul unde procentul devine obicei
Un jurnal de tranzacționare în care fiecare rezultat e notat în R e cea mai simplă metodă de a verifica dacă riscul ales chiar e respectat. Dacă ai riscat 50 de euro și ai pierdut 50, ai notat minus 1R, iar dacă ai câștigat 100, ai plus 2R. Pierderile de minus 1,8R sau minus 2,5R arată fie un gap, fie un stop loss mutat ori o poziție mărită din mers, iar jurnalul te obligă să scrii care dintre ele.
Pe lângă rezultat, jurnalul ar trebui să aibă o coloană cu o singură întrebare, ai respectat planul sau nu. O tranzacție câștigătoare în care regula de risc a fost încălcată se trece tot la greșeli, chiar dacă a adus bani. Procentul de tranzacții cu planul respectat e cifra pe care aș verifica-o prima la sfârșitul fiecărei luni.
Ordinea pe care o recomand, și pe care o regăsesc în felul în care e organizat Xcelerate.Trade, începe cu replay și demo dimensionat la suma reală, iar contul live mic vine abia după. Zona de practică a platformei include tranzacționare demo, mod replay, provocări și evaluări de tip prop, deci calculul mărimii poziției se poate exersa fără bani reali. După o sută de tranzacții jurnalizate, cu planul respectat, poți discuta pe cifre despre urcarea procentului.
Întrebări frecvente
Calculez 1% din soldul inițial sau din cel de azi?
Eu aș calcula riscul de 1% din soldul curent, recalculat periodic, de exemplu o dată pe săptămână. Când contul scade, suma riscată scade odată cu el, ceea ce încetinește un drawdown. Când contul crește, suma riscată crește proporțional, fără să schimbi procentul.
Are sens regula de 1% pe un cont de 500 de euro?
Are, doar că 1% din 500 de euro înseamnă 5 euro, iar pe unele instrumente mărimea minimă a poziției nu permite un stop loss logic cu o pierdere atât de mică. Pe forex, microloturile, adică pozițiile de 1.000 de unități din moneda de bază, rezolvă de multe ori problema. Dacă nici așa calculul nu iese, contul de demo e o variantă mai sigură decât un risc de 10% pe tranzacție.
Pot risca procente diferite pe setup-uri diferite?
Se poate, cu condiția ca regula să fie scrisă înainte de intrare. Un exemplu rezonabil e 0,5% pentru un setup nou și 1% pentru unul cu peste o sută de tranzacții în jurnal și speranță matematică pozitivă. Decizia luată pe loc, din instinct, că o anumită intrare merită mai mult e de obicei începutul unui size creep.
Ce fac dacă stop lossul logic e prea departe pentru 1%?
Micșorezi poziția până când pierderea la stop loss încape în 1% din cont. Dacă rezultă o poziție mai mică decât minimul permis de broker, sari peste tranzacție. Varianta în care muți stop lossul mai aproape ca să păstrezi mărimea poziției crește mult șansa ca tranzacția să fie închisă de o fluctuație obișnuită.
Se aplică aceeași regulă și la criptomonede?
Se aplică la fel, cu observația că piața de criptomonede funcționează non-stop, inclusiv în weekend. Pentru același procent de risc, stop lossul ajunge de regulă mai departe, deci poziția iese mai mică. Pentru CFD-urile pe criptomonede oferite clienților de retail, regulile ESMA din 2018 au fixat cel mai mic plafon de levier, 2 la 1, pentru că plafoanele au fost corelate cu volatilitatea activului.
Când e momentul să cresc riscul de la 0,5% la 1%?
Momentul potrivit vine după cel puțin o sută de tranzacții jurnalizate pe aceeași strategie, cu speranță matematică pozitivă în R și cu planul respectat în aproape toate. Creșterea se face într-o perioadă liniștită, iar imediat după o serie de câștiguri e momentul cel mai prost. Dacă primul drawdown la noul procent te scoate din ritm, te întorci la cel vechi fără să-ți reproșezi nimic.
